ciucevei, cu perspectivă bună înapoi, asupra crestei şi a greu accesibilelor sălbăticii din Piatra Cloşanilor. Lăsăm bagajele la poalele crestei stâncoase

din faţa noastră, care pare inaccesibilă. Într-adevăr, spre stânga, un abrupt impunător se lasă la vale pe aproape 150 metri diferenţă de nivel. Spre

dreapta, însă, se poate ghici o cale de acces, cu mici urme, semn că pe aici se poate trece. Ne strecurăm printre

bolovani, ne sprijinim de vegetaţie şi intrăm mai sus pe creasta ceva mai accesibilă. De aici până la vârf mai sunt

câţiva zeci de metri de mers cu mare grijă pe lespezi ascuţite şi nu tocmai stabile.

Urcuşul îşi merită cu prisosinţă efortul. La numai 850 metri altitudine, panorama este

fantastică. Valea Cernei, foarte jos, presărată cu case minuscule, atât în poiana din care

am pornit, cât şi la Cerna Sat. Păsările zboară mult sub noi. O bucăţică din lacul lui

Iovan, crestele prelungi care coboară din Godeanu şi Retezatul Mic din Albele pânâ la

Buta, lângă noi este creasta aici prietenoasă a Mehedinţilor, care devine din ce în ce

mai supărată spre Vârful lui Stan. Ne despărţim cu greu de peisajul de excepţie admirat

de pe vârf şi ne întoarcem cu şi mai mare grijă la baza crestei, pentru a ne recupera

bagajele şi a face mulţumiţi cale întoarsă. Pe vreme bună, pentru cei obişnuiţi cu

muntele, cu simţ bun de orientare, glezne tari şi încălţăminte rezistentă, prezentăm o

variantă mai scurtă de întoarcere. Drumul pe care am venit de la sălaş se continuă pe o

potecă largă de picior, traversează o mică creastă şi se angajează la dreapta în coborâş dur prin pădurea rară. Poteca nu

este tot timpul uşor de urmărit, ne orientăm foarte bine după semnăturile de pe copaci. După 15-20 minute de coborâre grea,

prindem o potecă mai bună care coboară din dreapta şi care ne scoate, cu semnăturile

de rigoare, într-o poiană înclinată. Deşi Cerna şi drumul care o însoţeşte par foarte

aproape, partea dificilă abia acum începe din cauza dificultăţilor de orientare. Ne vom

îndrepta spre stânga prin poiană pentru a ajunge la partea ei cea mai coborâtă, unde

vom căuta cu atenţie şi vom regăsi semnături pe copaci. Coborâm susţinut pe o mică creastă cu bolovani de calcar,

iar în momentul în care aceasta devine prea priporoasă facem la stânga la un vâlcel, în care vom regăsi preţuitele

semnături. Vâlcelul şi semnăturile se termină pe un platou, de unde se vede bine drumul şi se aude bine apa

Cernei. Vom evita coborârea directă la drum, deoarece se termină cu abrupt. Vom face din nou jumătate la stânga,

ţintind o poiană pe marginea drumului, loc prin care ajungem cu bine jos, la circa 700 metri în aval de punctul de

plecare.

Ciuceava din Faţa Fântânii - Munţii Mehedinţi

Clever Code Software 2009

Un munte pentru Dumneavoastră

Revista de turism