Sfinxul Zîmbroslavului, masivul Ţibău

Clever Code Software 2009

Un munte pentru Dumneavoastră

Trasee turistice

cazemate săpate în stâncă, care datează din Primul Război Mondial şi care s-au păstrat foarte bine. Cu puţină atenţie, remarcăm şi sute de metri de

tranşee săpate în piatră şi parţial acoperite cu ierburi şi tufe de afin, precum şi pâlnii de obuz de mare dimensiune. Dacă ne adâncim puţin în istorie, sau

discutăm cu oameni ai locurilor, vom afla că pe aici s-au purtat lupte crâncene în cele două războaie, mai cu seamă în cel

dintâi, în care graniţa dintre marile imperii a fost disputată ani buni prin lupte grele, urmele confruntărilor fiind mai evidente în

Ţibău, dar prezente şi în Obcine, munţii Maramureşului şi Suhard. Localnicii povestesc întâmplări mai vechi sau mai noi,

războiul fiind încă foarte viu în conştiinţa lor. Cimitire anonime sunt răspândite pe culmi

şi pe văi, pline cu soldaţi anonimi, fie ei ruşi sau austrieci. Preoţii locului urcă muntele

pentru a sluji la mormintele frumos îngrijite de localnici. Aflăm cu surprindere că o dată

la câţiva ani, trupele se reîntorc şi din sate se aude înfricoşător, sus, pe culmi, zgomotul

războiului. Întâlnirile cu fantome nu mai miră pe nimeni, se petrec fenomene stranii cu

bucle spaţio-temporale, zona pare că într-adevăr musteşte de energiile trecutului. După

ce ne-am săturat de pozat, un ultim urcuş plăcut, pe aleea cu iarbă fină ce marchează

creasta, ne scoate în vârful rotunjit al Zîmbroslavului. Chiar dacă nu ar exista Sfinxul, la

câţiva zeci de metri mai jos, excursia ar fi deosebit de interesantă şi frumoasă. Suntem

împresuraţi de munţi, cum în puţine locuri din ţară putem întâlni. Carpaţii

Păduroşi dinspre graniţa din nord şi mult mai departe în Ucraina, culmea

stâncoasă a Ţapului, Obcinele,  masivitatea Giumalăului, creasta ascuţită a munţilor Bistriţei, Suhardul ascuns mai

tot timpul în nori, piscurile ascuţite ale Rodnei, tridentul Ţibleşului şi culmile prelungi ale munţilor Maramureşului,

toate sunt neaşteptat de aproape Nu ne mai săturăm de panorama din vârf, dar suntem atraşi de forma

interesantă a Sfinxului, astfel încât coborâm la baza lui, împresurată de tranşee şi ne aflăm imediat în faţa unei

stânci solitare de 8-9 metri înălţime, pe care ne putem şi căţăra cu destulă uşurinţă. La o privire mai atentă,

realizăm că blocul are în general o formă paralelipipedică, cu secţiunea de bază aproximativ pătrată. Cele patru

laturi sunt orientate exact către cele patru puncte cardinale. Două dintre ele, spre est şi vest, au profil evident

antropomorf (cap uman), iar a treia, spre sud, profil evident zoomorf (cap de animal). A patra latură este foarte

degradată şi nu descoperim nimic similar. Dacă privim în direcţia în care "se uită" cele trei feţe, vom remarca

drumuri importante de trecere peste munţi, două dintre ele folosite şi astăzi, pasul Prislop şi pasul Rotunda.