Sfinxul Zîmbroslavului, masivul Ţibău

Clever Code Software 2009

Un munte pentru Dumneavoastră

Trasee turistice

Pârâul şi apa se întretaie, noroiul, buştenii şi crengile de la prelucrarea buştenilor le găsim peste tot, aşa că, dacă mergem pe

jos, alegerea cea mai bună este să fim încălţaţi cu bocanci. Porţiunea neplăcută se

sfârşeşte repede în dreptul unor adăposturi forestiere, la 1200 m altitudine. Urmează un

urcuş mai consistent spre stânga, prin pădure, unde pe mai bine de un kilometru lungime

câştigăm peste 100 m diferenţă de nivel. Suntem în punctul cel mai înalt al drumului

forestier, care coboară vertiginos la vale, devenind  şi mai rău decât până aici. Pe noi nu ne

mai interesează, pentru că prindem poteca bine bătută spre dreapta (E-NE), pe care o

urmăm aproape jumătate de oră de urcuş susţinut prin pădure, până la creasta înierbată, în

apropierea stânii, la 1470 m altitudine. Este posibil ca stâna să nu fie locuită (din ce în ce

mai des stânele de altitudine nu se mai folosesc, fie din cauza rentabilităţii scăzute, fie

pentru că majoritatea ciobanilor a plecat în străinătate cu câini cu tot, pentru un salariu mai

bun), dar dacă avem noroc, nu vom refuza să gustăm din specialităţle de brânză afumată

şi uscată, mai delicioasă decât orice specialitate de caşcaval, reţetă cu veche tradiţie, pe

care o găsim doar prin aceste locuri. De la stână ne orientăm din nou spre dreapta (S), pe culmea lată, spre colţul pădirii, de

unde două poteci urcă muntele. Poteca din stânga am descris-o în ghidul nostru, iar noi vom prefera

calea mai directă oferită de poteca din dreapta. Aceasta intră în pădure, urcând moderat, trece de un izvor cu apă rece şi bună,

apoi iese la gol într-o zonă foarte frumoasă, suspendată deasupra văilor din dreapta. Poteca se împrăştie în mai multe fire, noi

vom păstra oricare din ele, având grijă să urcăm în acelaşi ritm ca şi până acum. Peste câeva minute apar în stânga noastră

stâncăriile din Dosul Zîmbroslavului, spre care ne orientăm, spre est. În faţa noastră, jos în vale, grupul de stâne din Dosul

Zîmbroslavului ne îmbie să le vizităm, bineînţeles, dacă ne permite timpul (2 ore în plus), sau

poate altă dată. Acolo vom descoperi oameni deosebit de interesanţi, în care trecutul trăieşte

în armonie cu prezentul, oameni care muncesc vârtos cât e ziua de lungă, dar care ne vor

spune cu plăcere la lăsatul nopţii, în jurul focului, povestea întortocheiată a comorii care încă

este în mare parte nedezgropată printre stâncile din apropiere. Au venit şi încă mai vin de

peste mări şi ţări la scotocit cu unelte sofisticate, poate au găsit o parte din comoară şi nu au

spus la nimeni. Ei nu sunt interesaţi, pentru că banii îngropaţi sunt nelegiuiţi şi purtători de

blesteme. Pentru un acces mai uşor la stâne, consultaţi ghidul nostru (se poate urca până

aproape sus cu maşina şi se pot realiza aici materiale inedite).