Un traseu greu de la Herculane, munţii Mehedinţi
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Trasee turistice
De asemenea vom avea grijă să avem suficientă apă, izvoarele lipsind cu desăvârşire. Lungimea totală a traseului dus-întors este de aproape 11,5
kilometri, iar diferenţa cumulată de nivel este +/- 850 m. Timpul total de parcurs este de 5-6 ore, dar o rezervă de 1-2 ore
pentru orientare este necesară. Ultimele noastre sfaturi sunt: să aveţi încălţăminte rezistentă; pantalonii scurţi sunt
excelenţi pe munte, dar ne vor expune la agresiunea încâlcişurilor de plante de pe unele sectoare de potecă.
Începutul traseului este exact la extremitatea din amonte (N) a localităţii Băile Herculane. Un pod traversează
DN67D peste Cerna. În extremitatea lui estică (dreapta, privind spre amonte), un drum de beton urcă uşor printre
ultimele case şi poposeşte în curtea uzinei electrice. Continuăm pe direcţie,
după ultima casă de pe dreapta, intrăm jumătate la dreapta, în pădure. După ce
trecem de câteva mormane de gunoaie - caracteristică pentru multe zone şi
trasee turistice din zonă - drumul de căruţă vechi şi lat urcă moderat, lăsând jos,
la stânga, apele gălăgioase ale Cernei, iar în dreapta câteva variante spre
serpentinele greu de parcurs din poteca veche. După mai bine de 130 metri
diferenţă de nivel, câştigată pe circa o jumătate de kilometru de mers, urcuşul se termină brusc, în dreptul unui
postament de stâlp al fostului funicular (stânga). Mult din traseul care urmează fiind paralel cu linia funicularului, din
care au rămas fundaţii de stâlpi, iar mai sus, cabluri foarte groase şi foarte ruginite de oţel. În acest punct cotim
brusc la dreapta pe o potecuţă destul de vizibilă, care urmăreşte cu mici aproximaţii o creastă rotunjită, pe care se
urcă susţinut circa 150 m diferenţă de nivel. Marcajul nu se află pe aici, este mult la dreapta, pe serpentine greu de
străbătut, prin vegetaţie şi doborâturi de pădure, dar cineva a marcat din loc în
loc cu semne de cruce încrustate în scoarţa copacilor. Semnăturile mult blamate ale trecătorilor pe copaci sunt un
indiciu suplimentar că suntem pe drumul cel bun. O nouă fundaţie de stâlp de funicular se poate observa la
dreapta, prin pădurea rară. Urcuşul abrupt se termină repede la o frumoasă bancă de popas cu bolovan. Din
dreapta vin vechile serpentine, marcajul bandă galbenă amestecat cu bandă multicoloră. Urcuşul se domoleşte,
serpentinele sunt mai accesibile, majoritatea trecătorilor preferând scurtăturile, care deteriorează şi mai mult poteca
iniţială. Câştigăm altitudine, peisajul se deschide în spate spre grota cu Aburi şi traseul presărat cu chioşcuri pe care
se urcă la culmea Cernei, sub Poiana cu Peri şi suntem împresuraţi de abruptul alb de calcar cu pini atârnaţi
spectaculos în afară, imagini deosebit de frumoase, caracteristice acestor munţi. Urcăm în serpentine scurte şi bine
croite.printre stânci imense şi ajungem la o bifurcaţie (570 m altitudine): la stânga traseul nostru, la dreapta o altă
variantă, pe care o programăm pentru coborâre, marcată cu cruce galbenă.
)
)
)
