Cascada Cociu, munţii Mehedinţi
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Trasee turistice
consuma vara apă din pârâu sau de la cascadă, deoarece acesta parcurge în amonte o zonă de exploatare
forestieră.
Pornim din DN 67D spre dreapta (E) însoţiţi de marcaj, în urcuş uşor pe latura din stânga a poienii lui Roşeţ. În
amonte de poiană lăsăm la dreapta cărarea care urcă vârtos spre Balta Cerbului şi ne apropiem de pârâu prin
pădurea frumoasă. Mici izvoare din stânga ne potolesc la nevoie setea. O săritoare blochează drumul, poteca
traversează Ogaşul lui Roşeţ peste bolovani şi o evită prin dreapta. De aici înainte nu mai este la fel de clar pe unde
să o apucăm... Escaladăm trunchiuri şi bolovani. În perioadele umede, pe îngheţ, pe zăpadă, parcursul este de-a
dreptul periculos, atât la urcuş, cât mai ales la coborâş, astfel încât vom prefera să urmărim un hăţaş prin pădurea
din dreapta. Indiferent de drumul ales, ultima parte a urcuşului ne solicită intens. Vom folosi popasurile pentru a
admira spre vale creasta împădurită a munţilor Cernei, punctată de abrupturi calcaroase, preambul al marilor
frământări de relief din amonte. Spre cascadă, care începe să se facă auzită, suntem fascinaţi de abruptul de calcar alb care o împresoară. Mai un pic,
un ultim efort, peste bolovani, sau printre doborâturi şi suntem sus, într-o zonă şi mai sălbatică, la gura cascadei. Din cer, se aruncâ peste stânci, în mai
multe praguri, şuvoiul suierător al Ogaşului lui Roşeţ. Partea superioară este parţial ascunsă de conformaţia reliefului, un binoclu sau un teleobiectiv
ajută. Peisajul ne taie respiraţia: departe în sus, în jurul pădurii, verticala de calcar alb este mărginită cu pini negri. În a doua parte a zilei lumina pune în
valoare contrastul deosebit de frumos dintre culorile dominante: alb, verde şi albastru, toate intense şi greu de fotografiat.
Turiştii experimentaţi nu se opresc aici, ci încearcâ escaladarea primului prag, atât vara cât şi iarna, pe gheaţă şi cu echipament
special. Noi vom rămâne pe săturate în zona cascadei, după care ne vom întoarce cu atenţie pe acelaşi traseu.
Încheiem această scurtă prezentare cu câteva observaţii:
- în perioade cu îngheţ, în timpul sau după ploi abundente sau diferenţe importante de temperatură, în zona abruptului cad
pietre de diferite dimensiuni, de la înălţime considerabilă; spectacolul este de neuitat datorită tunetelor amplificate de amfiteatrul
de stâncă, dar cu condiţia să nu fim prea aproape de abrupt sau de baza cascadei;
- pe timp de iarnă în partea superioară a cascadei se formează gheţuri de dimensiune mare, care se pot desprinde, fărâmiţa şi
cădea de la mare înălţime, provocând cel puţin răniri grave, deci încă o dată îndemnul de a nu sta mai mult decât este necesar
la baza cascadei.
- se poate ajunge la partea superioară a cascadei de pe drumul forestier Topleţ (păstrăvărie) - Balta Cerbului: la mai mult de 4
kilometri distanţă de Balta Cerbului, o ramificaţie foarte circulată coboară la obârşia Ogaşului lui Roşeţ, pe care se poate înainta
pe drum şi apoi cu multă atenţie pe o potecuţă până la abrupt (numai pe vreme bună).
)
)
