Cascada Cociu, munţii Mehedinţi
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Trasee turistice
Munţii noştri nu au energia necesară devoltării unor cascade care bat recorduri de înălţime sau debit, însă,  în compensaţie, mai toate masivele
muntoase sunt presărate cu caderi de apă, mai mari, sau mai mici, fiecare având personalitate şi farmec specific. Cascada Cociu, situată în partea
centrală a munţilor Mehedinţi, este unul dintre superlativele acestui masiv. Atuurile sale sunt dezvoltarea importantă
pe verticală (noi am măsurat o cădere de peste 130 m, de la aproximativ 790m altitudine până sub 660 m altitudine),
apropierea de staţiunea Băile Herculane şi de DN 67D, precum şi  sălbăticia puţin obişnuită a împrejurimilor,
începând cu abruptul calcaros impresionant care se lasă din Cociu şi terminând cu haosul de bolovani şi doborâturi
din jurul albiei pârâului - de altfel principala dificultate a traseului nostru.
De la ieşirea din Băile Herculane spre Baia de Aramă, trecem de 7 Izvoare calde, şi ajungem imediat la poiana lui
Roşeţ,  în dreptul căreia şoseaua virează scurt la stânga peste pod, lăsând spre Cerna un spaţiu generos de
parcare. Înainte, sus, abruptul impresionant al Cociului, peste poiana lui Roşeţ, bine ferecată în garduri, ca nu care
cumva vreun turist să calce pe varianta de potecă ce trece prin mijlocul poienii. Mentalitatea aceasta o întâlnim mai
la tot pasul în zonă, localnicii  avănd un păgubos simţ al proprietăţii care îi împiedică să creeze un minim de condiţii
turistului, de pe urma căruia ar putea câştiga prin vânzarea avantajoasă a unor produse proprii, curate şi foarte proaspete, ca să nu vorbim de
posibilitatea de amenajare a unui teren de campare cu un minim de dotări. La marginea poienii începe şi traseul nostru, însoţit de un marcaj vechi punct
roşu, bunicel, dar pe alocuri deteriorat şi greu de urmărit mai ales în sezonul rece şi în partea superioară a traseului, acolo unde ar fi mai necesar, prin
labirintul de bolovani şi doborâturi, care fac traseul mai dificil decât ar fi normal.  Pârâul Ogaşul lui Roşeţ curge prin capătul din aval al poienii şi poate fi
sec în perioadele cu precipitaţii slabe. Nu vom dispera însă, deoarece Ogaşul lui Roşeţ are izvoare permanente mai sus de cascadă, cursul lui fiind de
multe ori subteran pe majoritatea albiei. Bineînţeles că prezenţa apei la şosea este un semn că spectacolul căderii
de apă va fi mai darnic în intensitate cu turistul care se hotărăşte să urce până sus la cascadă, la limita superioară a
pădurii din faţa noastră.
Traseul este deosebit de scurt, dar nu chiar uşor, mai ales pe umezeală sau zăpadă. Pe o distanţă de mai puţin de
2 kilometri, diferenţa de nivel pe care trebuie să o urcăm şi apoi să o coborâm este de peste 400m. În partea
superioară haosul format de bolovani, trunchiuri căzute, rupturi de pantă, precum şi rampa din ce în ce mai
pronunţată ne pune la încercare abilităţile fizice şi chiar de căţărare. Simplă este doar orientarea -  se urmează
îndeaproape albia pârâului până la cascadă - marcajele suficiente în prima jumătate şi rare în cea de-a doua, mai
ajută şi ele puţin. Traseul dus-întors se parcurge în cel mult două ore vara, timpul fiind până la dublu iarna, în funcţie
de starea zăpezii. În perioade umede sau de iarnă, bocancii de calitate sunt cea mai bună alternativă. Nu vom
Ne apropiem de abruptul spectaculos al Cociului Īn prima ei parte, poteca este destul de usoara