Valea Beuşniţa şi cetatea Terezia, munţii Banatului
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Trasee turistice
În jurul nostru puzderie de flori, dintre care nu putem să nu remarcăm pâlcurile
de flori de fragi, motiv suficient să revenim neapărat la început de iunie.
Pentru a urca la cetate, orice potecă spre dreapta este bună. Noi propunem să
continuaţi drumul forestier până în punctul de maximă altitudine, de unde urme
mai proeminente ne îndreaptă în urcuş moderat spre colţul cel mai înalt al
poienii, în drepta abruptului inatacabil de calcar. Pe măsură ce ne apropiem,
poteca adânc înfundată în iarbă, se vede clar, iar noi o urmăm în urcuş scurt,
dar greu, până la intrarea în pădure, lăsând în dreapta un cireş imens şi plin de
roade. Poteca se continuă, cu câteva variante, toate bune, la golul înierbat de
pe culmea dealului Cetăţii. Recomandăm memorarea cu multă atenţie a locului
prin care ieşim din pădure, pentru a regăsi aceeasi potecă la întoarcere, altfel
versantul este aproape impracticabil pentru coborâre.
Ieşim la culme, iar undeva sus, deasupra noastră, se vede bine un zid de cetate. Din păcate este singurul care a rămas în picioare, bine conservat, cu o
arcadă de tragere în partea centrală. Urcăm încă puţin, din ce în ce mai uşor şi ajungem în dreptul lui. O minune de flori multicolore ne înconjoară, iar
privirea se duce departe peste Câmpia Banatului. O privire ageră recunoaşte
siluetele caracteristice ale munţilor Dognecei, şi, foarte departe, dealul rotund
singular şi plin de catacombe de lângă Mânăstirea Săraca. Spre vest, o culme
stâncoasă ne limitează orizontul, deci mai facem un mic efort şi suntem sus, la
vârf. Surpriza este deplină: suntem înconjuraţi pe trei laturi de un spectaculos
abrupt calcaros, inaccesibil duşmanilor. Înţelegem ce bine a fost gândit
amplasamentul cetăţii, dar pentru noi cetatea este doar un motiv de a porni la
drum. Adevărata desfătare o simţim din senzaţia, greu de găsit în altă parte, la
nici 700 metri altitudine, de stăpâni ai înălţimilor. Orşova, Anina, satele de sub
munte sunt mici, departe şi foarte jos. În dreptul nostru, dincolo de abrupt şi
vale (V) sunt chiar cascadele Beuşniţei, care se aud foarte bine.Pe culme este
plin de stânci şi flori. Popas, poze, linişte, păsările zboară mult sub noi. Dar
orice trebuie să se termine, deci ne reîntoarcem la păstrăvărie cu regret şi cu convingerea că vom reveni în curând să arătăm prietenilor ce traseu
frumos am parcurs noi.
)
)
)
)
