Valea Beuşniţa şi cetatea Terezia, munţii Banatului
Clever Code Software 2009
Un munte pentru Dumneavoastră
Trasee turistice
Asfaltarea unei benzi de circulaţie până în inima Cheilor Nerei, la Podul Beului, precum şi curajul unor investitori
din Sasca de a construi pensiuni adevărate, au crescut fluxul de turişti în zonă, motiv suficient să venim şi noi cu
oferta unui traseu pe cât de uşor, pe atât de frumos şi reconfortant. Din Oraviţa avem două căi de acces
modernizate spre satul Potoc, prima pe ruta Oraviţa, Ciclova, Ilidia, Socolari, Potoc (15 km), iar a doua, clasică, dar
cu asfaltul mai obosit, Oraviţa pe DN 57 spre Moldova Nouă, circa 14 km, apoi
la stânga spre Cheile Nerei prin Potoc. Pe oricare din variante, săgeţi ne
îndrumă prin satul Potoc spre munte, pe o bandă îngustă de asfalt, încă 5 km,
la podul Beului, porţiune pe care vom circula cu mare atenţie, pentru a nu ne
tampona de cei ce vin de sus, vizibilitatea fiind nulă în majoritatea curbelor. De
la capătul asfaltului, trecem podul şi continuăm încă 5 km la stânga, paralel cu
apa cristalină a Beuşniţei, până la păstrăvărie, de unde, în amonte, accesul
auto este interzis. Cinste administratorilor pentru amenajarea unui vast spaţiu de campare, cu o toaletă, ce-i drept
cam rudimentară, totul într-un cadru natural deosebit.
Traseul nostru porneşte din acest punct, poarta din aval a păstrăvăriei. El are
o lungime de 5 kilometri dus, cu un urcuş de aproape 420 metri diferenţă de
nivel, dintre care 200 metri pe drum forestier. Timpul total de parcurs, dus-întors, în ritm lejer, este de sub trei ore.
Totul în preajmă este încărcat de legenda beiului, stăpânul cetăţii, de prin secolul al XVII-lea. Marcajul bandă
albastră (spre Anina) ocoleşte păstrăvăria prin stânga, unde, mai sus, ne
încadrăm pe vechiul drum forestier, astăzi prevăzut cu barieră. Depăşim
bazinele pline de păstrăvi grupaţi pe vârste şi intrăm în pădure, mergând
aproape orizontal ceva mai puţin de un kilometru (10-15 minute). În dreapta,
Beuşniţa se zbate printre bolovani, în repezişuri sonore. Un drum bun se
desface spre stânga (E-NE) în urcuş uşor, fără marcaj. Mergem pe acest drum,
evitând scurtăturile, care, dacă nu le cunoaştem, ne pot duce departe de
obiectivul nostru. Pădurea frumoasă se umple de cântecele păsărilor, pe măsură ce vuietul apei se pierde în
adâncuri. După o jumătate de oră de plimbare, ieşim în poiana generoasă de pe culmea Curmăturii, punctată la
dreapta noastră de abruptul calcaros din dealul Cetăţii, punctul terminus al excursiei.
)
)
)
)
