Duplex pe Caraş, munţii Banatului

Clever Code Software 2009

Un munte pentru Dumneavoastră

Trasee turistice

accesibilitatea, poteca fiind uşoară şi la îndemână, la şosea. Pornim voioşi de la pensiunea din vecinătatea podului de pe Caraş, imediat după bifurcaţia

spre Caraşova, la kilometrul 12,5 pe DN 58 Reşiţa-Anina. Voioşia se stinge

repede: avem două intrări în traseu, ambele marcate cu triunghi albastru, până la

Prolaz. Prima, urmând indicatorul de peste şosea. O potecă promiţătoare urcă

puţin şi traversează la dreapta spre versantul cheilor. Poteca este frumoasă,

evită problemele de la primul stăvilar, dar este năpădită de vegetaţie,

neîntreţinută şi cam abruptă pe porţiuni. A doua potecă ocoleşte pensiunea prin

partea dinspre apă şi coboară abrupt la Caraş. Urcăm pe poteca largă de pe

malul apei, fără probleme până la primul stăvilar. Aici, dacă avem noroc găsim o

scară şubredă - pomană de la vreun localnic mai harnic şi inimos. Dacă nu,

ocolim pe unde putem şi încercăm o căţărare nu tocmai plăcută pe diedrul dintre

versant şi stăvilar, cu plecare dintr-o baltă de peste 30 cm adâncime. După ce ne

exprimăm în gând cele mai nobile sentimente la adresa administraţiei parcului,

Romsilvei şi autorităţilor din Caraşova, mergem fără probleme până la al doilea stăvilar, unde resturile unei scări de

beton aproape surpate ne scoate cu greu pe partea de sus a zăgazului. De aici

poteca este bună, cu o variantă de ocolire pe versantul din dreapta direcţiei de

mers în caz de noroi sau apă mare. În câteva minute pătrundem pe poteca bună

din chei, Drumul Prolazului, potecă săpată pe alocuri în stâncă, sau suspendată

pe terasamete de bolovani, care deşi este neîntreţinută, are puţine porţiuni cu

probleme. Dacă suntem începători, vom avea grijă să ne oprim atunci când

admirăm natura, poteca fiind în unele porţiuni la 10-20 metri deasupra bolovanilor

din albie, o cădere soldându-se în cel mai fericit caz cu o accidentare serioasă. În

prima parte a cheilor, versanţii abrupţi lasă din loc în loc poieni verzi, bune pentru

popas sau campare de urgenţă, apoi versanţii se strâng şi devin spectaculoşi în

dreptul cetăţii. În partea opusă se pot vizita fără echipament special Peştera liliecilor, vizibilă din a doua poiană şi

Peşterile de sub Cetate - un indicator de lemn, dacă există, ne arată locul de trecere a apei spre peşteri. Poteca

este destul de înaltă în versant, înaintarea pe lângă apă, acolo unde este posibil, deşi este mai dificilă, oferă perspective mai ample şi mult mai mult

spectacol, aviz foografilor.