Un traseu ciudat, munţii Mehedinţi

Clever Code Software 2009

Un munte pentru Dumneavoastră

Trasee turistice

Marcajul revine la apă, ocoleşte un sălaş şi se opreşte într-o poiană frumoasă, ideală pentru aşezat corturile (U06). Noi nu am mai regăsit marcajul,

decât mult mai departe, sub nişte sălaşe de lângă culmea principală a munţilor Mehedinţi. Orientarea este, însă, uşoară: menţinem direcţia de mers şi

întâlnim imediat o nouă confluenţă. Apucăm pe drumul de căruţă de pe interfluviul dintre cele două pârâiaşe (U07) şi după un scurt urcuş orizontul se

deschide. Suntem înconjuraţi de un peisaj demult scos din curgerea timpului, case, oameni şi animale încremenite în

neschimbare de sute de ani. Pădurea de stâlpi – stindard al civilizaţiei de care suntem mândri - este aproape inutilă. Puţini şi-

au permis să se racordeze. Cine să aibă bani să plătească racordarea, curentul şi la ce bun? Din când în când se aude ţârâitul

unui radio cu baterii: mai mult decât suficient. Am trecut de jumătatea traseului. Drumul de căruţă se curbează spre stânga, pe

sub linia de înaltă tensiune, lasă la stânga un şir de locuinţe permanente în care zeci de câini latră asurzitor (puţină pâine sau

ceva biscuiţi ne mai scapă de emoţii), apoi se orientează din nou spre dreapta împreună cu stâlpii de beton de joasă tensiune

care urcă uşor, împreună cu noi până la drumul mare, marcat, evident, de un alt şir de stâlpi de beton, de data asta de medie

tensiune (U08). Aici ne-a impresionat profund întâlnirea cu o tânără de 14..15 ani care nu fusese în viaţa ei la oraş, deşi

Orşova este la 3 kilometri de mers pe jos. Lucru pe care îl vom face, însă noi. Ne orientăm la stânga (SV) pe drumul larg de

căruţă, trecem apa, apoi continuăm cu urcuşuri şi coborâşuri molcome. Câteva porţiuni scurte mai noroioase ne pun câteva

probleme primăvara sau după ploi, dacă nu avem bocanci. Intrăm în pădure şi ne trezim brusc pe un asfalt absurd, fără scop şi

finalitate (U09). Coborâm repede în valea Tufărului, trecem pe lângă construcţii miniere abandonate şi reintrăm în puţin timp

înapoi în civilizaţie: pe ambele flancuri ale pârâului locuinţe şi adăposturi inaspectuoase, aparţinând de municipiul Orşova,  ne

însoţesc pe acest final septic de circuit, care se termină în câteva minute în şoseaua E70, la mai puţin de 200 m vest de gara

CFR Orşova (U10). Am remarcat pe acest drum o

găselniţă originală: drumul este construit chiar lângă

pârâul Tufărului, al cărui albie este mai înaltă decât drumul. Când apele

cresc, pârâul se revarsă necondiţionat pe drum, unde se debarasează de

mormane de noroi. Poate că legendarul Păcală ar fi găsit o soluţie.

superbă şi complet lipsită de poluare în prima lui jumătate şi am descoperit

existenţa unei alternative opuse la civilizaţia urbană, specifică unor zone

întinse din subcarpaţii Olteniei.